Se pregateste revolutia evacuatilor

marin eremia

 La prima vedere, Marin Eremia îți dă impresia unui om care se bucură de tihnă la apusul unei vieți de muncă.

de Ionuț Dulămiță

Singura problemă a bărbatului, la cei 65 de ani ai săi (urmează să se pensioneze), e că s-ar putea să rămână în curând fără casă, după ce și-a pierdut deja afacerea pe seama retrocedărilor. Din cele circa 250 de persoane ale comunității Uranus-Rahova, cartierul bucureștean în care trăiește, 112 s-ar afla în aceeași situație cu el, iar altele au rămas deja fără acoperiș deasupra capului. Facem o scurtă plimbare pe triunghiul de străzi Calea Rahovei-Uranus-Sabinelor. Ne oprim mai întâi în fața unei porți ruginii din tablă, cu tag-uri de graffiti și multe înscrisuri, închisă cu lacăt. Deasupra ei, pe o boltă văruită în alb, scrie cu litere vișinii Centrul Comunitar laBOMBA Studios nr.194. Imobilul de 187 de metri pătrați, construit pe cheltuiala lui Marin Eremia în 1991, pe un teren preluat de la ICRAL prin contract,  pare dezertat. Pereții sunt scobiți pe alocuri. Viitorul pensionar îmi face turul a trei corpuri de clădire care, de fapt, sunt șase (trei ar fi fost date “de pomană”), susține el, și o poate dovedi în acte, și care includ și scara lui, revendicate de o firmă de avocatură din București. Înainte să intrăm în blocul lui, la Uranus nr. 109, îmi mai arată un imobil înalt de pe Strada Sabinelor, care are geamul spart la unul din balcoanele de la etaj. Din el a fost evacuată anul trecut o familie prietenă cu a lui, familia Ioniță, care locuia de trei generații în cartier, un caz cu tam-tam în media. Multe din clădirile retrocedate, oftează Marin Eremia, rămân goale și sunt lăsate în paragine, cum era cea din fața noastră.

În livingul răcoros, cu tavan înalt, al familiei Eremia sunt patru femei la masă. Cristina Eremia, de 35 de ani, sora ei mai mare, care e în clasa a VII-a, Camelia Ioniță – cazul cu tam-tam în media și Vali, o vecină. Primăria Sectorului 5 i-a repartizat apartamentul Cristinei, cu chirie, în 1996. Nu era locuibil, spune ea, nu avea geamuri, uși, dușumea, apă, curent, iar unele porțiuni din perete lipseau. Soții Eremia au preferat să-l facă ei locuibil decât să-l primească la cheie de la ICRAL, pentru că plănuiau să-l cumpere de la stat, iar devizul era mai mic în acest caz. Investiția s-ar fi ridicat atunci la peste 10.000 de euro, în banii de acum. Familia și-a înființat o societate comercială, “laBOMBA”, și centrul comunitar “La Bomba Studios” și a început să desfășoare activități comerciale și culturale în imobilul de 187 de metri pătrați construit de Marin Eremia la începutul anilor ’90. “Centrul [comunitar] nu ne-a venit nouă în minte”, spune Cristina, “ci unui grup de studenți la teatru care a apărut aici în zonă.”

Începând cu anul 1991, spațiul “laBOMBA” de pe Calea Rahovei a avut mai multe destinații. Inițial a găzduit un restaurant, apoi o linie de îmbuteliere a băuturilor alcoolice, o mini-discotecă și o linie de confecționat lenjerie – afacere susținută și de un butic. “Făceam lenjerii de pat, pilote, perne”, spune Marin Eremia. “Aveam și un punct de desfacere la Piața Moghioroș, [în cartierul Drumul Taberei]”. Majoritatea angajaților “La Bomba” erau oameni din comunitate. În paralel cu linia de croitorie, spațiul funcționa găzduia și evenimente pentru comunitate. Oamenii puneau deoparte mașinile de cusut și jucau piese de teatru, copiii învățau să cânte la darabană, xilofon, flaut. “La Bomba” a găzduit și mese de dialog pe tema evacuărilor, fenomen în floare în Uranus-Rahova; la una din ele a fost și Alexandru Paleologu, pe vremea când era ministrul culturii.

Centrul comunitar a funcționat în acest imobil din 2006 până în 2011, mai exact până când familia Eremia a fost nevoită să evacueze spațiul. Terenul pe care se afla a fost retrocedat în 2005 unei firme de avocatură, cu tot cu clădirea “laBOMBA”, deși aceasta nu apărea, susține Marin Eremia, în planurile cadastrale la momentul naționalizării (1950), și nici nu avea cum să apară din moment ce el a construit-o. În același an a început litigiul cu proprietarul. În urma judecării în instanță, societatea comercială a celor doi soți a intrat în insolvență, pentru că li s-a cerut să plătească retroactiv contravaloarea chiriei pe spațiul respectiv, din 2005 până în 2011. Era vorba de o sumă de 65.000 de euro, bani pe care n-aveau de unde să-i plătească, mai ales că aveau și un împrumut la bancă de care trag și acum și care i-a transformat în rău-platnici.

Dacă înainte puteau să-i asigure băiatului lor de 15 ani un trai decent, acum, soții Eremia au un punct de vânzare în Piața de Flori și se ajung greu cu banii de pe-o zi pe alta. În plus, riscă să-și piardă și apartamentul în fața aceluiași proprietar, cu care au avut mai multe procese în instanță. Imobilul în care locuiesc a fost retrocedat în aprilie 2004, iar Cristinei Eremia i s-a făcut un contract de închiriere pe cinci ani. Potrivit legii, oamenii care revendică locuințe naționalizate trebuie fie să le asigure celor ce urmează să fie evacuați o locuință, fie să le facă un contract de închiriere pe cinci ani. Dacă persoanele evacuate vor să cumpere locuința, proprietarul trebuie să le facă o ofertă oamenilor evacuați la prețul statului, mai mic decât cel al pieței. În cazul familiei Eremia, Cristina, pe numele căreia era apartamentul, a vrut să cumpere apartamentul, însă proprietarul ar fi pretins că, dacă vrea să facă asta, va trebui să cumpere tot blocul, așa că a devenit chiriașă. În acte, spune ea, familia se judecă cu Paul Marcus, un român de origine franceză care locuiește în Franța și care a moștenit imobilul, cumpărat de bunicul lui la începutul anilor 1900, dar din care a fost la rândul lui evacuat, în urma naţionalizărilor din 1950.

“L-am găsit printr-o prietenă de-a noastră, antropoloagă, Chloé Salembier. “El nu ar fi venit niciodată să-și revendice [imobilele]. Casa asta de avocatură [Cherecheş] l-a contactat printr-o mătușă de-a lui și i-a propus să-i cumpere drepturile litigioase”, susține Cristina. “Dreptul litigios este atunci când cineva se oferă să-ți cumpere un drept de moștenire înainte ca tu să intri în posesia acelei proprietăți”, explică soțul ei. “Proprietarul îi dă o procură și, în numele lui, cumpărătorul face toate demersurile și, după ce a câștigat, devine proprietar.” “Noi ne doream foarte mult să arătăm că el și-a vândut drepturile litigioase, prietena noastră urma să obțină de la el ceva de scris de mână”, continuă Cristina. “El s-a sucit, a doua zi a zis că nu ne mai dă nimic în scris, așa că nu am putut să dovedim în instanță.” Acum, soții Eremia susțin că se judecă cu românul de origine franceză, deși proprietarul ar fi de fapt casa de avocatură, care îl reprezintă pe primul în instanță, și că există acte false în spatele revendicării, motiv pentru care dosarul se tot plimbă de la un judecător la altul. (Marin Eremia vrea să facă un filmuleț cu toată povestea actelor imobilului).

Continuarea :   http://totb.ro/se-pregateste-revolutia-evacuatilor/