Rahova-Uranus vă avertizează: Noi evacuări, noi fragmentări ale comunității și sfârșitul zonei așa cum o cunoaștem.

Pe Cristina, Cami, Nuţi, Oniţa şi Gabi le cunoaștem de la acțiunile lor: parada femeilor evacuate, piese de teatru despre experiența evacuării şi mai ales numeroasele proteste. Lupta lor împotriva evacuărilor a fost scânteia mișcării locale pentru locuire și stă la baza atâtor proiecte de rezistență. Forța lor a stat mereu în prietenia strânsă dintre ele și în solidaritatea consecventă oferită altor persoane și comunități aflate în pericol de evacuare. Ele ne-au învățat ce sunt de fapt retrocedările – procese abuzive ce lasă mii de oameni în stradă – și cum e cu „mafia imobiliară”. Căminul Cristinei și cel al lui Nuți sunt printre puținele locuri parte din harta rezistenței zonei Rahova-Uranus și acum sunt în pericol iminent de evacuare!

 

Afișul piesei Fără Sprijin

 Sfârșitul zonei Rahova-Uranus așa cum o știm noi

Familia Cristinei şi a lui Nuţi, parte din comunitatea Rahova-Uranus din București, împreună cu alte trei familii care locuiesc pe strada Uranus, sunt în pericol iminent de evacuare. După ce au locuit acolo timp de 20 de ani, în apartamente repartizate și închiriate de la stat, acum puțin timp au pierdut procesul pe imobil împotriva fostului proprietar. Oamenii se numără printre cele aproximativ 200 de persoane rând pe rând evacuate și care au locuit în 30 de imobile, între Piața George Coșbuc și Fabrica de bere Rahova formând comunitatea Rahova-Uranus. Comunitatea este într-o continuă amenințare de peste zece ani, de când zona a fost identificată ca potențial pentru dezvoltare imobiliară. Planuri urbanistice zonale, proiecte de regenerare urbană și dezvoltări locale prin antreprenoriat sunt expresiile neo-liberale cheie care ascund violența unui proces de gentrificare acută.

Cu timpul, mulți oameni au fost dislocați din zonă din cauza măririi chiriilor și a retrocedărilor. Comunitatea Rahova-Uranus s-a împuținat și, o dată cu ea, caracterul comunitar și muncitoresc al zonei. Într-un mod tot mai accentuat, zona pare o margine „cool” și „interesantă” a centrului, numai bună pentru „curajoșii” ce vin în cartierul „rău-famat” pentru un eveniment la The Ark sau la Grădina Uranus. Însă Rahova-Uranus pe care o cunoaștem este alta: una a rezistenței și solidarității, una reprezentată de o cultură transgresivă și angajată.

Evacuarea va marca un moment de cotitură în această poveste de rezistență a comunității în fața speculanților imobiliari: bastionul reprezentat de familia Cristinei și a lui Nuți, legând ultimii oameni rămași va trebui să părăsească zona.

Alătură-te campaniei FCDL și vino să-ți arăți solidaritatea cu comunitatea Rahova-Uranus!

Haide să spunem împreună primăriei și mafiei retrocedărilor că nu poate face ce vrea în zonă!

 

 

Desfășurarea procesului familiei Eremia cu firma de avocatură Cherecheş & Cherecheș

Cristina Eremia și soțul ei, Marin, se mută în 1998, cu chirie într-un apartament de trei camere, pe strada Uranus 109, în baza unei repartiții a Primărie Sectorului 5. Pentru apartamentul intrat în proprietatea statului ca urmare a naționalizării din anii 1950, familia încheie un contract de închiriere cu SC Cotroceni SA (fost ICRAL Cotroceni).

Apoi renovează și aduc îmbunătățiri considerabile apartamentului, care se află într-o stare deplorabilă și, doi ani mai târziu, ca multe alte familii în aceeași situație, încearcă să îl cumpere. În perioada în care depun avansul, printr-o ordonanță de urgență se sistează toate vânzările de imobile pe Legea 112/1995, care reglementează situația juridică a caselor naționalizate.

La scurt timp, apare și un revendicator pentru apartamentul de pe strada Uranus, Paul Marcus. Acesta solicită şase dintre apartamentele unui imobil cu două etaje. În martie 2004, apartamentul în care locuia familia Eremia este restituit şi contractele de chirie ale locatarilor se sistează. Primesc, conform prevederilor Legii 112/1996, un contract de închiriere pe 5 ani (odată cu încheierea contractului urmând a fi evacuați).

Nu Marcus, care locuia în Franţa la momentul respectiv, avusese inițiativa retrocedării, ci firma de avocatură Cherecheş&Cherecheş, specializată pe retrocedări şi, devenită între timp mare speculator imobilar în zonă. Firma este binecunoscută în zonă, ei ocupându-se și de retrocedările pentru Calea Rahovei 192 – fosta locuință a familiei Oniței și Sabinelor 190 – fosta locuință a familiei lui Cami și Calea Rahovei 194.

Intrarea Centrului Comunitar LaBomba. Credite foto: Ionuț Dulămiță, totb.ro.

La această ultimă adresă a funcționat discoteca La Bomba, transformată în 2009, în Centrul Comunitar (pentru educație și artă activă) LaBomba. Clădirea a fost construită de familia Eremia, motiv pentru care nu putea face obiectul retrocedării. Din acest moment, familia Eremia începe să se judece cu casa de avocatură, dând la iveală amploarea operaţiunilor avocaţilor în zonă: acte îndoilenice, speculaţii imobiliare şi o reţea întreagă de complici în sistemul administrativ şi de justiţie, gata să certifice ca autentice și legitime toate documentele necesare acțiunilor în instanță ale avocaților. După cum spune domnul Eremia, „Mafia imobiliară are tentacule foarte lungi, şi faptul că ea nu este suprimată se datorează relaţiilor multilateral dezvoltate, inclusiv la instanţele de judecată”.

Nenumăratele plângeri și acțiuni în instanță ale familiei Eremia și ale locatarilor în pericol de evacuare s-au soldat cu refuzuri și eșecuri. O singură dată, o instanță de drept penal a recunoscut falsul în acte operat de Cherecheș & Cherecheș. La scurt timp, însă, a fost „ajutată” să rectifice constatarea. Într-unul din procesele penale instanța de fond a constatat că sunt elemente de fals în actele depuse la dosarul pentru revendicare, însă, imediat, casa de avocatură și Parchetul au făcut recurs și instanța superioară anulează decizia instanței de fond.

Expoziția „Acte false” la Centrul Comunitar LaBomba

Cazul familiei Eremia este similar atâtor altora. După relatările pe care le cunoaștem, firme de avocatură par a caută în mod special moștenitorii foștilor proprietari, stabiliți de ani buni, de cele mai multe ori, undeva în Vestul Europei și le cumpără drepturile litigioase. Primesc, astfel, dreptul de a desfășura în instanță acțiunile necesare restiturii imobilelor, dar și dreptul de proprietate sau despăgubirile materiale aferente imobilelor. Colaborează, aparent adesea cu comisiile de restituire a imobilelor de la primării (împământenite în timpului mandatelor de primar ale lui Traian Băsescu) și cu instanțele de judecată.

Astfel, în numele profitului speculanților cu imobilare, și ai aliaților lor, restituirile ilegale au devenit o regulă în București și în celălalte orașe mari. Tot în numele profiturilor speculanților cu imobilare, cei dintre noi ce stau în calea acestor „dezvoltări” urbane, sunt pur și simplu aruncați în stradă.

Serviciul Injustiție Socială

Contactul locuitorilor din zonă cu autoritățile este aproape întotdeauna unul marcat de indiferență, umilire și dispreț. Structurile administrative însărcinate cu oferirea protecției sociale și urmărirea intereselor comunității în termeni locativi și sociali întâmpină de cele mai multe ori oamenii cu prejudecăți și discriminare. De la asocieri disprețuitoare față de sărăcie până la rasism anti-Roma nimic nu e necunoscut oamenilor din cartier în interacțiunea lor cu administrația locală. De aceea, un nume mai potrivit pentru serviciile sociale ar fi Serviciul de Injustiție Socială.

Imagine de la evacuarea familiei Moldoveanu în februarie 2013. Credite foto: Vlad Petri. Urmărește tot video-ul aici.

Tratamentul acesta duce deseori la întârzierea alcătuirii dosarului pentru locuință socială și pentru ajutorul de chirie. Și pentru că dosarele trebuie reînnoite anual, ceea ce înseamnă un calvar anual al umilirii însoțit desigur și de costuri, de multe ori oamenii pur și simplu renunță la aplicarea pentru o locuință socială dat fiind și că șansele sunt atât de mici. Fiecare dintre persoanele din cartier confruntate cu perspectiva evacuării, din prima zi când află că imobilul în care locuiesc a fost retrocedat, încep a-și face griji serioase, preocupându-se de soarta vieții familiale și comunitare, de pierderile materiale de la investițiile în locuință până la costurile mutării și mai ales de pierderile emoționale și sociale: pentru copii – mutarea la o altă școală și pentru toți, pierderea legăturilor cu comunitatea locală și pierderea forțată a căminului. Toate acestea însoțite de incertitudinea – care e, în cele mai multe cazuri, sinonimă cu aruncatul în stradă – contribuie la degradarea stării de sănătate a tuturor celor în pericol de evacuare. Chiar și în puținele cazuri când se ajunge la o relocare într-o locuință socială, nimic nu compensează aceste suferințe.

Ceea ce nu a reușit regimul Ceaușescu – desființarea prin demolare a cartierului Uranus – se va pune în operă în capitalism. Dacă atunci ai fi avut posibilitatea să alegi, din trei opțiuni, o locuință decentă, cu un număr de camere proporțional membrilor familiei, în prezent autoritățile locale, te aruncă în stradă.

Proximitatea zonei Rahova-Uranus de Casa Poporului și de Piața Unirii fac zona extrem de atrăgătoare pentru speculanții imobiliari. Procesele pentru retrocedări încep în zonă imediat după promulgarea legii 10 în 2001. Retrocedările însă – la fel ca în multe alte contexte din București: Centrul Vechi, Vulturilor 50 și cartierul evreiesc, Calea Șerban Vodă, Carol 53, etc. – reprezintă doar baza unui mai amplu proces de gentrificare și dislocare. Cartierul Rahova este convenabil așezat foarte aproape de Piața Unirii și este încă alcătuit din clădiri vechi, dărăpănate și, poate cel mai important, este locuit de grupuri de oameni ce nu au reprezentare politică sau putere financiară și sunt, în marea lor parte, chiriași. Așadar, pot fi mutați, dacă interesele imobiliare locale o cer. Desigur că asemenea interese nu includ și nevoile comunității locale considerată adeseori – în presă sau de către autorități – ca fiind în plus într-o asemenea locație „cu potențial”. De altfel, știm că pentru orice proces de gentrificare e nevoie în prealabil și în paralel de proiecte în zonă care să facă intervenția evacuărilor mai acceptabilă. Rahova-Uranus nu este o excepție și în curând apar festivaluri și chiar spații permanente de cultură și artă destinate unor grupuri de oameni mai înstăriți, și cu o altfel de cultură decât a celor din zonă, oameni cu o cultură de centru. Din fericire însă, încă din primii ani ai asaltului speculanților imobiliari asupra zonei, comunitatea locală se organizează în mod solidar și în zonă apar propuneri pentru proiecte culturale ce vor servi luptei comunitare.

Pe lângă acțiunile în instanță depuse de unii dintre aceștia, fiecare dintre membrii comunității Rahova-Uranus care a avut neşansa să locuiască într-o locuinţă retrocedată în baza Legii 10/2001 a făcut toate demersurile necesare către primăria locală şi Primăria Muncipiului Bucureşti, pentru a i se repartiza o altă locuinţă, încă de la data când i s-a adus la cunoștință că nu mai are statutul de chiriaș al PMB.

Evacuarea de pe Sabinelor 57 din 2011. Credite foto: Andra Matzal, totb.ro

Dosarele au fost reînnoite anual, dar răspunsul autorităţilor a fost, de fiecare dată, că nu deţin locuinţe disponibile şi că la data evacuării se va găsi o situaţie locativă. După evacuări însă, aproape niciodată nu apare. În sectorul 5, repartizările de locuinţe pentru evacuaţi pot fi numărate pe degetele de la o mână. În plus, o parte din aceste repartizări sunt tot într-un imobil aflat în proces de retrocedare, oamenii sunt, astfel, supuşi riscului de a fi evacuaţi din nou.

Cultură comunitară de rezistență

Comunitatea Rahova-Uranus formată din locatarii zonei care ce s-au organizat și s-au alăturat inițiativelor de protest a numărat aproape 200 de persoane. Majoritatea a locuit aici de mai bine de 20 de ani și, începând cu anii 2000, a suferit multiple evacuări, numărul său micșorându-se de la an la an. Tot aici a luat naștere, însă, o rezistență fără precedent împotriva marilor proprietari, speculatorilor imobiliari și administrației locale abuzive.

Imagine de la activitățile Ofensivei Generozității în zonă. Credite foto: Ofensiva Generozității.

În paralel cu lupta în instanță a familiei Eremia împotriva mafiei imobiliare, comunitatea locală devine tot mai puternică și solidară și găsește noi aliați și susținători. Din 2006 zona începe să fie frecventată de grupuri de artiști care își propun să colaboreze la rezolvarea problemelor locative. În paralel cu aceste probleme, comunitatea începe să dezvolte cu artiștii și activiștii implicați,  o formă educațională alternativă, ca parte a organizării comunitare, o formă de rezistență în fața abuzurilor sociale din Rahova-Uranus.

Locatarii din zonă văd în resursele artiștilor o modalitate nu doar de a le spori educația copiilor ci și de a-și face povestea auzită. Dezvoltarea proiectelor cultural-educaționale va merge mână în mână cu organizarea rezistenței în fața evacuărilor. Toate acestea se cristalizează prin înființarea în 2009 a Centrul Comunitar LaBomba.

La deschiderea Centrului LaBomba e prezentă comunitatea din cartier, artiști și activiști dar și poliția care nu ratează ocazia de a reaminti rezidenților că autoritățile nu sunt de partea lor. Credite foto: LaBomba Studios

De la deschidere, Centrul LaBomba funcționează printr-un program complex alcătuit atât din activități educaționale cu copii din cartier cât și organizarea de proteste și acțiuni de pichetare a primăriilor și proiecte de artă comunitară critică cu artiști și activiști locali și internaționali. Activitățile LaBomba și Ofensiva Generozității includ piese de teatru, concerte și producție de muzică hibridă, educație alternativă pentru copii din zonă toate dezvoltate prin metodologia de artă activă. De la sesiunile de jam Biluna până la Parada Femeilor Evacuate, producțiile și interevențiile LaBomba reprezintă dezvoltarea unei noi forme de a întări o rezistență socială prin artă.  O trecere în revistă mai completă a activităților e realizată în reader-ul LaBomba.

Unul dintre cele mai importante proiecte marca LaBomba și Ofensiva Generozității este Economatul Locativ. Acesta a fost rezultatul campaniei Masa de Dialog 2009-2014 alcătuită din acțiune directă, articularea de soluții și dialog între administrația locală, comunitate, experți și organizații reprezentative. Urgentată de viitoarele evacuări precum și de amenințarea distrugerii țesutului social al zonei, comunitatea Rahova-Uranus, adună un grup de experți (februarie 2013) format din politicieni, juriști, arhitecți, sociologi, antropologi și artiști cu sarcina alcătuirii unui proiect de incluziune socială pe termen lung a cărui fundament este locuirea socială. Proiectul pledează pentru reconversia unei clădiri deja existente din zonă (fostul Economat de la Piața de Flori) în locuințe sociale necesare pentru membri comunității Rahova-Uranus și găzduirea centrului comunitar laBomba. Formalizând activitățile economice deja existente (cantină, cafeteria, croitorie, centru comunitar), proiectul acționează ca mecanism de revitalizare socială și prin propunerea de rezidențe pentru artiști, antropologi și sociologi.  Aceștia ar urma să lucreze mai departe în cadrul proiectului de construcție comunitară și reconversie profesională pentru membrii comunității Rahova-Uranus, sub formă de cercetare activă. În 2013 comunitatea Rahova-Uranus înaintează primarului de sector (Marian Vanghelie) în cadrul unei întâlniri oficiale proiectul de incluziune socială Economatul Locativ. În ciuda unei reacții pozitive inițiale, proiectul rămâne un vis până în zilele noastre.

Schița Economatului Locativ

Economatul Locativ reprezintă piatra de temelie a unui mai amplu proces de construire a unei punți de comunicare cu autoritățile. Din 2006 și până în prezent, comunitatea face nenumărate cereri, aplicații, prezentări și propuneri de parteneriat atât autorităților locale – Primăria Capitalei, Primăria Sectorului 5, Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București, cât și naționale – Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, atât pentru a găsi soluții locative cât și pentru sprijinirea demersului Centrului LaBomba și a posibilității de dezvoltare și continuare a activităților.

Cele mai multe nu au primit niciun răspuns. În puținele situații în care s-a reușit inițierea unui dialog, orice posibilitate de materializare a unei colaborări a fost blocată fie de sistemul birocratic, fie de situația neclară a litigiului în care se afla spațiul Centrului La Bomba. Timp de aproape zece ani, nici autoritățile locale, nici cele naționale nu au putut găsi o soluție de asumare și preluare a unui program ce suplinea lipsa oricăror activități cultural-educaționale.

Evacuarea Centrului LaBomba. Credite foto: Maria Drăghici.

În 2011 Centrul Comunitar LaBomba este evacuat marcând un moment extrem de dureros pentru comunitate: dincolo de evacuările individuale, pierderea centrului înseamnă și pierderea unei resurse concrete pentru organizarea culturală și de rezistență a comunității. Oricâte evacuări vezi sau trăiești, de fiecare dată șocul nepăsării, umilirii și violenței exercitate asupra celor evacuați este același. O parte din emoțiile trăite de comunitate: cum ar fi cea de a fi dispensabil, la mâna unor oameni care nu te respectă sau sentimentul singurătății în pofida faptului de a avea oameni alături e ilustrată în filmul Ne luptăm cu morile de vânt de Chloé Salembier  și piesa de teatru Fără Sprijin din 2012 (vezi filmul despre evacuare utilizat în piesă).

Imagine de la prima reprezentație a piesei Fără Sprijin.

Închiderea Centrului LaBomba nu înseamnă însă și încheierea organizării comunitare a luptei împotriva evacuărilor. Experiența în proiecte de artă angajată devine un prilej de reflecție asupra limitelor metodelor și posibilitățile noi de dezvoltare.   În același timp, marchează și începutul unei noi etape în lupta comunității din Rahova-Uranus caracterizată de ieșirea din cartier către alte comunități în pericol, organizarea de mai multe proteste la primăriile de sector și capitală și căutarea de noi solidarități ce pot asigura continuitatea muncii politice depuse de comunitate.

Lupta continuă

În martie 2013, familia Moldoveanu (familia lui Cami Cornelia Ioniță, una dintre membrele cele mai active ale comunității) este evacuată suscitând o mobilizare masivă din partea comunității și a aliaților săi. Imediat după evacuare, familia își construiește un adăpost improvizat chiar în fața fostei locuințe ca o formă de protest și acțiune directă pentru a vizibiliza violența și umilința prin care trece orice persoană evacuată.

Baraca familiei Moldoveanu construită ca formă de protest imediat după evacuarea din februarie 2013 chiar în fața fostei locuințe. Credite foto: totb.ro și observatorurban.

La scurt timp are loc cel mai mare protest pentru justiție locativă de până atunci, Primăvara Evacuaților. Desfășurat în fața primăriei de sector pe 12 martie, protestul arată roadele muncii comunitare de până atunci: manifestația este numeroasă incluzând oameni din diverse grupuri și părți ale orașului ce înțeleg urgența unei intervenții în problema locativă. În urma organizării, a presiunilor exercitate asupra primăriei, familiei lui Cami i se „permite” relocarea informală într-un apartament destinat cazurilor sociale. O soluție insuficientă și tipică atitudinii de cârpire a situației din partea autorităților, gestul a arătat totuși că – unde există voință instituțională, se găsește și o cale.

Mai important decât atât însă, acțiunea pentru familia Moldoveanu condusă de Cami a oferit argumentul final pentru înființarea unei organizații militante, activiste care să se dedice organizării persoanelor afectate de injustiție locativă.

Imagine de la protestul Primăvara Evacuaților din 2013 în solidaritate cu evacuarea familiei lui Cami. Credite foto: Andra Matzal, totb.ro.

Astfel ia naștere în toamna lui 2013, Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire, o platformă activistă care are ca misiune afirmarea și apărarea drepturilor locative în fața abuzurilor autorităților și a sectorului privat. Scopurile principale ale platformei sunt: înlesnirea organizării oamenilor în fața încălcarii drepturilor lor locative și aducerea pe agenda publică a mass-mediei și a autorităților a acestei probleme. La câteva luni de la înființare, FCDL organizează Primul Forum al Justiției Locative adunând comunități și persoane evacuate sau în pericol de evacuare din alte părți ale orașului și ale țării. Prezența comunității activiste din jurul Patei Rât (zona Cluj) oferă perspectiva de viitor a unei organizări politice solidare mai ample.

2014 este marcat de cea mai amplă acțiune FCDL: susținerea comunității Vulturilor 50 în lupta lor de peste doi ani pentru dreptate locativă. Între timp, comunitatea Rahova-Uranus fiind și alături de Vulturi produce în 2015 o nouă piesă de teatru despre retrocedări și rezistența împotriva evacuărilor: La Harneală. O poveste despre avocați, mafie imobiliară, executori, jandarmi, primari dar și speculanți afectivi, artiști oportuniști, La Harneală oferă o panoramă a tuturor celor ce au de câștigat din evacuările prin retrocedări, prin prisma experienței comunității Rahova-Uranus.

Mihaela Drăgan și Cristina Eremia în La Harneală. 2015

Doi ani mai târziu, solidaritatea formată între comunități își găsește o nouă expresie în proiectul Muzeul Subiectiv al Locuirii, dedicat conservării poveștilor femeilor din cartierele Rahova-Uranus și Vulturilor 50. Muzeul este prezentat ca o piesă performativă formată din șase tablouri ce ilustrează momente de viață reală trăite de femeile ce le joacă. Aceste momente fac un parcurs sintetic atât a experiențelor evacuărilor cât și a organizării împotriva lor și în solidaritate comunitară.

Alexandrina Nuți Fieraru, Cristina Eremia, Gabriela Dumitru și Nicoleta Vișan în Muzeul Subiectiv al Locuirii. 2017

Atât Muzeul cât și La Harneală aplică o metodă de artă comunitară și politică menită atât să mențină memoria celor întâmplate, cât mai ales să mobilizeze alte persoane să fie alături de mișcarea pentru justiție locativă. Contribuția comunității Rahova-Uranus la aceasta a fost și este decisivă lansând nu doar un model constant de solidaritate și perseverență dar și oferind busola activităților cultural-sociale și de artă politică atât de necesare mobilizării și popularizării mesajului.

În luna iunie vă așteptăm la o expoziție ce trasează istoria acestei contribuții marcând resursele, metodele și visele ce-au pornit din Rahova-Uranus și care ne ghidează lupta.

 

În solidaritate,

FCDL.

 

Resurse principale

http://labombastudios.blogspot.ro/

http://www.labombastudios.ro/

http://ofensivagenerozitatii.blogspot.ro

http://turneulatara.blogspot.ro

http://fcdl.ro

Evenimente, producții, articole (selectiv și cronologic)

Biluna Jam Sessions. Serie de jam-uri între copii comunității și muzicieni. 2006-2009 Vezi aici:  https://www.youtube.com/watch?v=_0XzJ3lup4U și aici: https://www.youtube.com/watch?v=_psfjy7YAFA&list=RDVUjs29vQ_AE&index=4

LaBomba Reader. A microhistory of Rahova-Uranus, eds. Maria Drăghici, Irina Gâdiuță. Vellant, 2011. Vezi online: https://issuu.com/maria_draghici/docs/labombastudios.blogspot.com

I Am Special. Piesă de teatru, 2009. http://turneulatara.blogspot.ro/search?updated-max=2009-07-16T15:00:00%2B03:00&max-results=50&start=28&by-date=false

Prima paradă a Femeilor Evacuate. Realizată cu sprijinul Rozalb de Mura,2010. Vezi aici: https://www.youtube.com/watch?v=NBQx_6WpeoY

https://www.youtube.com/watch?time_continue=32&v=aS2b5NZ7rao

Evacuarea LaBomba, fotoreportaj, 2011, http://ofensivagenerozitatii.blogspot.ro/ și film scurt folosit în piesa Fără Sprijin, https://www.youtube.com/watch?v=hD73Wh4lNyM.

La colț, film scurt de Jean-Christophe Couet, Chloé Salembier, 5’. 2011, https://www.youtube.com/watch?v=3mwVcGMMUnI

Ne luptăm cu morile de vânt, film, de Chloé Salembier, 45’, 2011, https://vimeo.com/32838582

Fără Sprijin. Piesă de teatru. Regie: Bogdan Georgescu, Irina Gâdiuță, 2012

A doua paradă a femeilor evacuate. Eveniment la Modern, 2013. Vezi clip video aici: https://www.youtube.com/watch?v=KRwTA8haiw0 și Parada femeilor evacuate. Atunci când societatea civilă aruncă mănușa politicienilor, articol de Andra Matzal, 2013, https://www.totb.ro/parada-femeilor-evacuate-atunci-cand-societatea-civila-arunca-manusa-politicienilor/

Antropolog în Rahova. Interviu de Andra Matzal cu Chloé Salembier, 2013. https://www.totb.ro/antropolog-in-rahova-uranus-cu-cat-oamenii-din-cartier-traiesc-in-suspans-cu-atat-se-emancipeaza/

Evacuarea familiei Moldoveanu, familia lui Cami, 2 Martie 2013. Vezi video: https://www.youtube.com/watch?v=-DZagaUyoPo și Ultima noapte în grădina Uranus. Evacuarea familiei Moldoveanu, articol de Oana Dan http://www.dela0.ro/evacuarea-familiei-moldoveanu

Economatul locativ. Proiect social,  2013. http://labombastudios.blogspot.com/2013/06/economatul-locativ.html

Protestul Primăvara Evacuaților, acțiune în fața primăriei sectorului 5, 12 Martie 2013. Vezi: video LaBomba: https://www.youtube.com/watch?v=MwsYCwxjXTg, fotoreportaj: https://www.totb.ro/foto-primavara-evacuatilor/

Înființarea FCDL, toamna 2013, http://fcdl.ro/despre-noi/

Primul Forum al Justiției Locative, martie 2014. Vezi articolul „Revoluția Evacuaților” de Ionuț Dulămiță https://www.totb.ro/se-pregateste-revolutia-evacuatilor/

Statul produce boschetari pe bandă rulantă. Interviu de Irene Teodor cu Crisina Eremia și Veda Popovici, 2014, https://www.vice.com/ro/article/ezdw3a/statul-produce-boschetari-pe-banda-rulanta

Evacuați, artiști și agenți ai gentrificării: Proiectele din Rahova-Uranus. Interviu de David Schwartz cu Cristina Eremia, 2014, http://artapolitica.ro/2014/05/04/evacuati-artisti-si-agenti-ai-gentrificarii-proiectele-din-rahova-uranus-interviu-cu-cristina-eremia/

La Harneală. Piesă de teatru. Cu: Mihaela Drăgan, Gabriela Dumitru, Marian Dumitru, Claudiu Eremia, Cristina Eremia, Alexandrina Fieraru, Andreea Fieraru, Cornelia Ioniță, Marian Ioniță, Mihai Lukacs. 2015. Vezi interviul de Simona Dumitriu cu Cornelia Cami Ioniță și Mihaela Drăgan, http://revistaarta.ro/ro/vrem-case-pentru-toti-nu-doar-nu-doar-pentru-mafioti/

Muzeul Subiectiv al Locuirii. Piesă de teatru, Cu: Elena Radu, Nicoleta Vișan, Cornelia Ioniță, Claudia Moldoveanu, Alexandrina Fieraru, Cristina Eremia, Gabriela Dumitru; coordonatori ateliere&regizori: Gabriela Teodorescu, Andrei Șerban. 2017.  https://www.facebook.com/events/153062715281476/