Portrete de evacuati: Marilena Aksan

IMG_6605

Marilena Aksan are 46 ani și locuiește împreună cu familia pe Calea Șerban Vodă nr. 124, unde s-a născut și a copilărit. Tatăl ei a primit repartiție de la stat în clădirea respectivă în 1965, iar părinții locuiesc în continuare în aceeași clădire. Imobilul, împreună cu altele de pe Calea Șerban Vodă, a aparținut înainte de naționalizare unui fost senator, Iordache Minciulescu, al cărui fiu, Șoimu Iordan Minciulescu, a rămas să locuiască într-unul din apartamente până când a decedat, în 1986. Fiul lui Șoimu Iordan a emigrat în anii 1970 în Statele Unite și se pare că, nu după mult timp, ar fi decedat: „persoane din cartier, care îi cunoșteau, spun că Șoimu i-a făcut pomeni fiului, Nicolae Minciulescu, până când a murit el, deci că fiul murise înaintea lui Șoimu”. În anul 2003, a apărut un anume Nicholas Jordan, cetățean amerincan, care a pretins că este fiul lui Șoimu Iordan și a recuperat într-o singură zi 66 de case, printr-o dispoziție de primar, semnată de Traian Băsescu, primar general la momentul respectiv. Imediat, doamna Aksan a început investigații pe cont propriu și demersuri pentru contestarea în instanță a dispoziției de primar: „făcând tot felul de verificări și umblând, săpături, am descoperit toate neregulile, am reușit și am anulat dispoziția de aici [de pe imobilul de la nr. 124]”. „Jordan Nicholas ăsta care vine acum și spune că și-a schimbat numele și că de fapt el este Nicolae Minciulescu, este un impostor, n-are nici o legătură cu casele astea. Era ceva ghid pe la o firmă de turism, și probabil așa l-a cunoscut pe Nicolae Minciulescu și mai mult ca sigur de aici a pornit toată ideea asta, [furtul de identitate], că Jordan impostorul povestește într-o carte scrisă de el exact ce-a făcut. Și la urmă spune că e o ficțiune. Cartea se numește Omul de Cenușă”.

IMG_6599

Doamna Aksan a obținut revocarea, imobilul a rămas în patrimoniul statului și lucrurile păreau să se liniștească, până când, în 2013, a apărut un fiu vitreg al lui Nicholas Jordan, care pretinde că este mandatat de acesta, și care a făcut o serie de demersuri la tribunal pentru re-recuperarea imobilului. „În 2013 a venit un individ care s-a dat drept fiul impostorului Nicholas Jordan, că îl recunosc pe tatăl lui? Eu i-am spus: nu-l recunosc nici pe Jordan, nici pe tine, cred că ne întâlnim la tribunal!”. Astfel că doamna Aksan, ajutată și de vecine, a reluat lupta, atât în instanță, cât și in presă, prin proteste publice și apariții la televiziune în care demască legătura dintre funcționarii primăriei și mafia imobiliară. „Acum, după atâția ani, oricum nu mai are ce să primească…. Noi am facut în 2013 o gramadă de sesizari, de memorii, de petiții, peste tot, la primărie, la corpul de control al guvernului, la camera senatului, la deputați, la prefectură, la AFI – toți spun același lucru: în momentul de față această locuință este în custodia statului”. Hărțuirile presupusului proprietar continuă însă, inclusiv în luna mai a anului 2014, acesta încercând să obțină evacuarea rapidă a familiilor care locuiesc în imobil printr-o ordonanță președințială. Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire s-a implicat în proces și, cu suportul unui avocat-colaborator care lucrează pro-bono, a obținut o nouă sentință favorabilă chiriașilor.

Deși a absolvit doar opt clase, doamna Aksan cunoaște pe din-afară legile legate de retrocedări și locuințe, își cunoaște drepturile de cetățeană și a învățat și toate subterfugiile luptei cu statul și cu samsarii imobiliari. Lupta în instanță, stresul și nervii consumați, au însă urmări grave asupra vieții oamenilor. Doamna Aksan nu mai lucrează, practic își dedică tot timpul luptei pentru locuință. În plus, s-a îmbolnăvit pe fond nervos: „numai când vorbesc de cuvântul casă încep să tremur, chiar astăzi am fost la doctor și mi-am făcut o injecție – pe sistem nervos o erupție pe piele”. Doamna Sanda Tatu, vecină, completează: „Dacă vorbește de casă și-și vede unul dintre copii că plânge, sau ceva, pe ea o apucă tremuratul, nici nu mai știe să vorbescă, nu mai poate, să vorbești de 11 ani despre același lucru, s-a îmbolnăvit. Tatăl ei are 2 accidente vasculare, băiatul la 19 ani este bolnav, soțul la fel, are accident vascular. Cum să nu te afecteze?”.

Doamna Aksan povestește despre cele mai frumoase amintiri din casa din Șerban Vodă 124: „i-am făcut botezul copilului meu [fiica], în 1986, pe 31 august, când a fost cutremurul, aici în casă l-am făcut! Am făcut și noi aici petreceri…botezul baiatului l-am facut în curte în 1995, cu cort… cum era… La toată lumea le-a plăcut. Sunt amintiri plăcute și pe care nu pot să le uit. Și cu vecinii vechi care au plecat. Noi am rămas cei mai vechi de aici… și cei mai fraieri din curtea școlii…”.

Evacuarea în stradă a foștilor chiriași din imobilele naționalizate retrocedate, fără asigurarea unei locuințe decente, a devenit un fenomen de masă, cu consecințe dezastruoase asupra calității vieții și situației sociale a locuitorilor în cauză. Scăderea speranței de viață, deteriorarea sănătății, declanșarea unor boli cronice (diabet, boli de inimă etc.) ca urmare a condițiilor de stress și presiunii psihice, abandonul școlar, dificultatea găsirii unui loc de muncă, dezmembrarea familiilor, transformarea foștilor chiriași în persoane fără adăpost, sunt fenomene curente, specifice tranziției post-decembriste și legate intrinsec de fenomenul retrocedărilor în natură. Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire își propune să documenteze, arhiveze și facă publice portrete și istorii personale ale oamenilor care trec prin aceste experiențe traumatice, simptomatice pentru violența proceselor de transfer al capitalului și proprietăților dinspre stat înspre mediul privat.