Portrete de evacuați: Familia M.

poza afaraFamilia M. locuiește în casa de pe Calea Griviței numărul 9 de peste 35 de ani. Locuința este situată în plin centrul Bucureștiului, la doi pași de Calea Victoriei, în sectorul 1, cel mai bogat din București, cu un buget mai mare decât al tuturor celorlalte sectoare la un loc. Sunt doi oameni în vârstă, cu copiii și nepoții lor, în total 13 persoane, dintre care șase copii minori. „Acum 35 de ani i-a dat soțului de la ICRAL căsuța asta!”, povestește doamna M. Dânsa a lucrat croitoreasă la stat, timp de  34 de ani, până când s-a îmbolnăvit de cancer și a fost nevoită să se pensioneze. Soțul a lucrat fochist, tot la stat.

Acum 7 ani, au aflat că locuința lor a fost retrocedată și că nu mai pot plăti chiria la stat. „În 2007 au venit doi avocați, două persoane, și ne-au spus că aici e proprietar. Ne-am dus la ICRAL și ne-a spus că da, să știți că au venit proprietarii, un străin. Și nu ne-a făcut niciun contract. Am cerut să facă contract, dar n-a vrut, nici nu s-a prezentat proprietarul”.

Din 2007, familia M. locuiește fără contract, pentru că proprietarul a refuzat să le înnoiască contractele, dar a plătit în continuare toate cheltuielile (întreținere, lumină, apă etc.). Ca în foarte multe alte cazuri, stresul și grijile legate de iminența evacuării au avut urmări grave asupra sănătății oamenilor. Domnul M.  a făcut un accident vascular, după ce a aflat de posibilitatea evacuării. „I s-a inundat creierul de sânge și a paralizat. Dar am avut norocul că l-a văzut doctorul instantaneu, l-a operat de urgență și l-a salvat. Acum nu poate să vorbească, dar a început de un an să meargă dinnou, încet-încet, în bastonaș. Mâna n-o poate folosi, dar are voință și începe să meargă”.

În 2013, au aflat că proprietarul a vândut mai departe, unei firme: „Și acuma a venit firma și a zis să plecăm, s-a prezentat doar avocatul, nici nu știm cum se cheamă firma”. În luna aprilie le-a venit ordinul de evacuare. Femeia i-a rugat pe avocați să o mai păsuiască măcar o lună, ca să-și termine tratamentul pentru cancer: „I-am rugat săptămâna trecută, când au venit cu evacuarea, să mă mai lase, că am de făcut acum [un tratament cu] niște raze, la Fundeni, 20 de zile, și n-a vrut să ne lase, măcar să termin tratamentul. Razele la coloană mă costă 18 milioane. Până acum 7 ani când mi s-a declanșat boala, am muncit”.

Încă din 2009, familia și-a depus dosarul pentru locuință socială la primăria generală și la cea de sector. „Am primit în fiecare an răspuns, dar tot negativ. Locuințe au început să dea abia acum câțiva ani, și suntem foarte în urmă. Noi am început așa, disperați, când am auzit că s-a cumpărat, ne-am speriat și am început să-i presăm, dar am fost foarte în spate pe listă. Nu avem niciun răspuns clar – că mi-a promis că imi dă sau nu-mi dă. Am intrat în audiență și mi-au zis că, da, sunt la curent, dar sunt și alții cu cazuri la fel de grave, sau mai grave, și că să așteptăm”.

Familia M. are șase copii minori, trei persoane cu handicap în familie (mai au un nepot cu un handicap fizic), și venituri mult sub venitul mediu. Cu toate acestea, primăria celui mai bogat sector din București, în care funcționarii se laudă că au așa de mulți bani din taxe că nu mai știu ce să facă cu ei, consideră că nu este un caz „suficient de grav” pentru o locuință socială.

lucruri abandonate

Oamenii nu au nicio soluție, nici măcar temporară – fiind atât de mulți este greu să își găsească loc pe la rude sau cunoștințe: „Noi suntem 13 inși, unde să-ți faci baie? Lumea te primește o zi-două-trei, dar atât, te simți și tu. Dormim noi într-un pat și ei pe jos, sau invers, noi pe jos, ei într-un pat”. Stau cu lucrurile în cutii și le plimbă dintr-o parte în alta. ”Avem o mătușă pe la Chitila, departe, ne-am dus lucrurile pe la ea, prin alte părți, prin șapte locuri avem lucrurile. Nu avem unde să stăm, mai stăm câteva zile pe la o vecină, dar chiar nu avem. Avem toate hainele într-o cutie, o plimbăm de colo-colo. Și știți cum e – „frate-frate, dar brânza e pe bani!”

Am stat de vorbă cu familia M în aprilie, la câteva zile după primirea ordinului de evacuare. Între timp au fost evacuaţi şi ulterior au obţinut un ajutor de chirie de la primăria de sector, 900 de lei/lună timp de șase luni, cu posibilitatea prelungirii. La prețul ăsta, famlia a găsit de închiriat doar un apartament de 2 camere, în care se înghesuie toate cele 13 persoane. În septembrie vor merge din nou la primărie pentru înnoirea dosarului de locuință socială și pentru a vedea pe ce loc au ajuns în lista de așteptare.

 

 

Evacuarea în stradă a foștilor chiriași din imobilele naționalizate retrocedate, fără asigurarea unei locuințe decente, a devenit un fenomen de masă, cu consecințe dezastruoase asupra calității vieții și situației sociale a locuitorilor în cauză. Scăderea speranței de viață, deteriorarea sănătății, declanșarea unor boli cronice (diabet, boli de inimă etc.) ca urmare a condițiilor de stress și presiunii psihice, abandonul școlar, dificultatea găsirii unui loc de muncă, dezmembrarea familiilor, transformarea foștilor chiriași în persoane fără adăpost, sunt fenomene curente, specifice tranziției post-decembriste și legate intrinsec de fenomenul retrocedărilor în natură. Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire își propune să documenteze, arhiveze și facă publice portrete și istorii personale ale oamenilor care trec prin aceste experiențe traumatice, simptomatice pentru violența proceselor de transfer al capitalului și proprietăților dinspre stat înspre mediul privat.